Volumul Heidegger si rostirea fiintei al autorului Viorel Rotila, publicat la Editura Lumen, prezinta in cuprinsul sau dezbateri filosofice privind fiintain perceptia lui Hiedegger. Volumul urmareste sa ofere raspunsuri, dar nu definitive, exhaustive, la interogatiile legate de modul in care Martin Heidegger descrie fiinta. Autorul intentioneaza redarea unui inteles propriu legat de forma in care filosoful german exprima fiinta. Este realizata o introducere a volumului, urmata de o introducere in lumea fiintei, introducere in „atmosfera fiintei”. In capitolul Cautari este schitat modul in care au fost initiate si s-au consolidat cateva din temele importante ale gandirii lui Heidegger: sensul, istoria, timpul, facticitatea s.a., teme care apar frecvent in incercarea de rostire a fiintei. Aceste teme sunt abordate oarecum disparat, legatura dintre ele urmand a fi dezvaluita odata cu adancirea autorului in cautarile heideggeriene. Capitolul Sensul fiintei este bazat pe problematica din cartea Fiinta si timp in cadrul careia Heidegger incearca sa ajunga la fiinta pe doua cai care converg: prin descoperirea fiintei unei fiintari si, pentru ca fiintarea analizata este omul, prin descoperirea fiintei celui care se intreaba despre fiinta. In desfasurarea acestei cercetari porneste de la faptul ca omul,daca se intreaba asupra fiintei, trebuie sa aiba cel putin o preintelegere a fiintei. Capitolul Fiinta si Nimicul trateaza Nimicul,care in intelesul lucrarii de fata, desemneaza nefiinta, neantul, inexistenta. Nefiinta sugereaza Nimicul, este sinonima cu acesta, dar pare-se ca nu-i epuizeaza intelesul. La toate acestea se adauga si faptul ca Heidegger, in conferinta Ce este metafizica?, folose?te acelasi termen, in cauza fiind si dorinta unei unitati de abordare a denumirilor folosite. In capitolul Kehre autorul face referire la kehre care semnifica totodata un moment limita prin intermediul caruia gandirea lui Heidegger a fost impartita in doua perioade, actiune creatoare cel putin din punct de vedere didactic: „…gandirea se intoarce, printr-o rasturnare (Kehre), asupra ei insesi si descopera «neintemeiatul» cuprins in propria-i «intemeiere»” (Nietzsche, vol. I, Pfullingen, 1961). Capitolul Intelesul fiintei dezbate intelegerea fiintei care constituie unul din existentialii Dasein-ului autentic, pentru ca urmatorul capitol Problema temeiului care dezvolta faptul ca abordarea fiintei metafizicii ii este caracteristic criteriul intemeierii, adoptat pentru a explica atat fiinta cat si raportul fiintei cu fiintarea. In capitolul Fiinta ca adevar sunt tratate aspecte precum modificarea intelesului notiunii de adevar, adevarul ca aletheia si relatia sa cu Dasein-ul, esenta adevarului si adevarul esentei, pentru ca in capitolul Cai catre fiinta autorul sa trateze calea lumii si artistului catre fiinta prin arta si tehnica drept calea metafizicii catre fiinta. Volumul se incheie prin capitolele Rostirea fiintei si incheierea, in care autorul finalizeaza abordarea sa a fiintei in conceptia lui Heidegger No.pg. 227
