THE POLITICS OF THE NATIONAL BANK OF ROMANIA TO DEAL WITH CREDITING RISK

Economia de piaþã presupune existenþa unui sistem bancar care sã asigure mobilizarea tuturor disponibilitãþilor monetare ale economiei ºi orientarea lor temporarã în desfãºurarea de activitãþi economice eficiente. O laturã semnificativã a performanþei bancare este dimensionarea riscurilor, în scopul reducerii lor. În condiþiile în care managementul bancar este defectuos iar riscurile nu sunt luate în considerare se poate ajunge la reducerea rentabilitãþii ºi, în final, chiar la faliment. Aceasta pentru cã acordând credite bãncile îºi asumã riscuri care sunt determinate fie de calitatea îndoielnicã a debitorului (apare insolvabilitatea acestuia), fie sunt datorate evoluþiei economice generale (care se manifestã în cazul bãncilor sub forma riscurilor dobânzilor ºi cursurilor de schimb), fie de structura financiarã a bãnci (manifestatã printr-o expunere mare, îndeosebi prin finanþarea creditelor pe termene lungi din depozite pe termene scurte sau la vedere). Riscul bancar poate fi provocat de cauze interne bãncii sau externe acesteia, generate fiind de mediul concurenþial. În literatura de specialitate, metodologia utilizatã în managementul riscului presupune dezvoltarea pe mai multe etape: identificarea ºi analiza riscului; eliminarea ºi controlul riscului; evaluarea ºi asumarea riscului; finanþarea riscului prin acoperire (debitarea rezervelor generale sau specifice) sau prin transfer, ceea ce presupune asigurarea societãþii bancare. Pentru bãncile care acþioneazã în România, riscurile operaþionale sunt mai pregnante, datoritã mediului economic ostil în care lucreazã, dar ºi specificului sistemului bancar românesc, aflat încã în faza de creºtere ºi adaptare la rigorile concurenþiale ale economiei de piaþã. Lucrarea va încerca sã surprindã implicaþiile riscului de credit asupra activitãþii bãncilor, având în vedere importanþa ºi rolul acestuia în asigurarea creºterii rentabilitãþii unei bãnci.